Relieful şi vegetaţia
RELIEFUL
Relieful comunei Izvoarele Sucevei se prezintă sub forma unor serii de culmi muntoase orientate NV-SE, în vest şi centru, şi SV-NE, în est. Sunt culmi de înălţime mijlocie, de la 1150 m în Obcina Mestecănişului la 1000-1100 m în Obcina Feredeului.
Din punct de vedere altimetric, relieful înclină uşor spre est, dar şi spre nord, către văile Cobilioarei şi Sucevei.
Înălţimile mai mari de 1300 m sau chiar de 1400 m au frecvenţă mai mare în vestul teritoriului.
Cea mai mare înălţime a reliefului este în vârful Hrobi (1506m), în vestul Culmii Alunişului, iar cea mai joasă (790 m) în punctele în care râurile Brodina (la Gura Cununii) şi Pohonişoara părăsesc teritoriul. Rezultă o energie maximă a reliefului de 716 m.
Înfăţişarea de ansamblu a edificiului orografic poate fi surprinsă de pe una din înălţimile Hrobi (1506 m), Bobeica (1343 m), Rosohata (1282 m), Hrabusna sau Pohoniş (1361 m).
Se constată o alternanţă de culmi şi văi, când mai largi, când mai înguste, în funcţie de duritatea rocilor pe care le traversează râurile.
Înălţimile mai mari din vestul teritoriului se suprapun orizonturilor mai dure ale cristalinului şi ale gresiilor, în timp ce altitudinile mai reduse din centrul şi estul comunei Izvoarele Sucevei coincid cu stratele mai moi ale flişului, cu culmi asimetrice, monoclinale.
Din punct de vedere altimetric, relieful înclină uşor spre est, dar şi spre nord, către văile Cobilioarei şi Sucevei.
Înălţimile mai mari de 1300 m sau chiar de 1400 m au frecvenţă mai mare în vestul teritoriului.
Cea mai mare înălţime a reliefului este în vârful Hrobi (1506m), în vestul Culmii Alunişului, iar cea mai joasă (790 m) în punctele în care râurile Brodina (la Gura Cununii) şi Pohonişoara părăsesc teritoriul. Rezultă o energie maximă a reliefului de 716 m.
Înfăţişarea de ansamblu a edificiului orografic poate fi surprinsă de pe una din înălţimile Hrobi (1506 m), Bobeica (1343 m), Rosohata (1282 m), Hrabusna sau Pohoniş (1361 m).
Se constată o alternanţă de culmi şi văi, când mai largi, când mai înguste, în funcţie de duritatea rocilor pe care le traversează râurile.
Înălţimile mai mari din vestul teritoriului se suprapun orizonturilor mai dure ale cristalinului şi ale gresiilor, în timp ce altitudinile mai reduse din centrul şi estul comunei Izvoarele Sucevei coincid cu stratele mai moi ale flişului, cu culmi asimetrice, monoclinale.
CLİMA
Latitudinal, teritoriul comunei Izvoarele Sucevei este amplasat pe paralela de 47°50' latitudine nordică, cu diferenţe semnificative de temperatură între vară şi iarnă.
Temperatura medie anuală a aerului este de 6,4° C la Câmpulung Moldovenesc, situat la 642 m altitudine. Având în vedere gradientul termic în raport cu staţia meteorologică de la Câmpulung Moldovenesc, se apreciază că temperatura medie anuală la Izvoarele Sucevei are valoarea de
5°C. Pe vârfurile cele mai înalte ale teritoriului (Vf. Hrobi - 1506 m şi vf. Doscina - 1470 m), temperatura medie anuală are valori care oscilează între 2 - 3° C.
Cea mai caldă lună a anului este iulie, iar cea mai rece lună a anului este ianuarie. Expunerea versanţilor („dosul muntelui" şi "faţa muntelui"), covorul vegetal, depresiunea Izvoarele Sucevei, orientarea culmilor determină o serie de modificări locale în mersul temperaturii aerului.
APELE DE SUPRAFAŢĂ
Reţeaua hidrografică
Râul Suceava, cea mai importantă apă curgătoare, îşi are obârşiile pe versantul nordic al Culmii Alunişului, sub pasul Izvor (1110 m). Culmea Alunişului constituie, de fapt, cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale râurilor Suceava, care se îndreaptă spre NNV, şi Moldova, care îşi croieşte cale spre Sud.
Râul Suceava măsoară 8,5 km lungime.
Apoi, intră în Ucraina. traversează satul Şipotele Sucevei, pentru ca în comuna Ulma să revină în România.
Afluenţii cei mai de seamă sunt:
- pârâul Alunişului (6,5 km), pe partea stângă;
- pârâul Izvorului sau Bobeica (10,0 km), pe partea stângă;
- pârâul Dariciuc (5,5 km). pe partea stângă;
- pârâul Cobilioara (4,2 km), care se varsă în râul Suceava pe raza satului Şipotele Sucevei (Ucraina);
- pârâul Daneliuc sau pârâul Danilenilor (3,0 km), pe partea dreaptă.
În partea de vest a teritoriului, reţine atenţia pârâul Sarata, cu
afluentul său Semenciuc, care debuşează în râul Ceremuşul Alb (Ucraina). Tot în partea de vest îşi formează izvoarele râul Cârlibaba, prin unirea pâraielor Bahna, dinspre vest, şi Vişniţchi, dinspre est, în punctul numit Podul Negru.
Apele din partea de răsărit a teritoriului sunt colectate de râul Brodina, râu care izvorăşte de sub pantele estice ale Culmii Pohoniş-Hrebeni . Până în punctul numit Benschi, la confluenţa cu pârâul Cruhla, poartă numele de Studnica, adică Pârâul Rece. De la obârşii şi până la Gura Cununii (la ieşirea din comuna Izvoarele Sucevei), râul Brodina are lungimea de 13 km. Printre afluenţii săi, se remarcă:
- pârâul Cruhla (3,7 km);
- pârâul Calela (2,5 km);
- pârâul Salaş (5,0 km);
- pârâul Cununa/Cununschi (5,5 km).
Râul Suceava, cea mai importantă apă curgătoare, îşi are obârşiile pe versantul nordic al Culmii Alunişului, sub pasul Izvor (1110 m). Culmea Alunişului constituie, de fapt, cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale râurilor Suceava, care se îndreaptă spre NNV, şi Moldova, care îşi croieşte cale spre Sud.
Râul Suceava măsoară 8,5 km lungime.
Apoi, intră în Ucraina. traversează satul Şipotele Sucevei, pentru ca în comuna Ulma să revină în România.
Afluenţii cei mai de seamă sunt:
- pârâul Alunişului (6,5 km), pe partea stângă;
- pârâul Izvorului sau Bobeica (10,0 km), pe partea stângă;
- pârâul Dariciuc (5,5 km). pe partea stângă;
- pârâul Cobilioara (4,2 km), care se varsă în râul Suceava pe raza satului Şipotele Sucevei (Ucraina);
- pârâul Daneliuc sau pârâul Danilenilor (3,0 km), pe partea dreaptă.
În partea de vest a teritoriului, reţine atenţia pârâul Sarata, cu
afluentul său Semenciuc, care debuşează în râul Ceremuşul Alb (Ucraina). Tot în partea de vest îşi formează izvoarele râul Cârlibaba, prin unirea pâraielor Bahna, dinspre vest, şi Vişniţchi, dinspre est, în punctul numit Podul Negru.
Apele din partea de răsărit a teritoriului sunt colectate de râul Brodina, râu care izvorăşte de sub pantele estice ale Culmii Pohoniş-Hrebeni . Până în punctul numit Benschi, la confluenţa cu pârâul Cruhla, poartă numele de Studnica, adică Pârâul Rece. De la obârşii şi până la Gura Cununii (la ieşirea din comuna Izvoarele Sucevei), râul Brodina are lungimea de 13 km. Printre afluenţii săi, se remarcă:
- pârâul Cruhla (3,7 km);
- pârâul Calela (2,5 km);
- pârâul Salaş (5,0 km);
- pârâul Cununa/Cununschi (5,5 km).
VEGETAŢIA
«Fâneţele şi pǎdurile încânta îndeosebi pentru cǎ deşteaptǎ o legǎturǎ misterioasǎ între om şi plante. Nu mǎ gǎsesc printre ele singur şi necunoscut. Ele mǎ salutǎ şi eu le salut» (EMERSON)
«Fâneţele şi pǎdurile încânta îndeosebi pentru cǎ deşteaptǎ o legǎturǎ misterioasǎ între om şi plante. Nu mǎ gǎsesc printre ele singur şi necunoscut. Ele mǎ salutǎ şi eu le salut» (EMERSON)
RESURSELE SUBSOLULUI
Resursele subsolului sunt reprezentate prin rocile de construcţie, de importanţă locală.
Gresiile, lespezi desprinse din versanţi şi din malurile râurilor sau chiar din albii, sunt utilizate la zidirea temeliilor, a pivniţelor, a aleilor în curţi etc. Pietrişurile îşi găsesc utilizare la întreţinerea drumurilor şi la turnarea fundaţiilor clădirilor.
Nisipurile, nu întotdeauna de bună calitate, sunt folosite în gospodării, la tencuieli.
Argila se exploatează în câteva puncte şi este folosită la «unsul» caselor.
Apele subterane, freatice, sunt utilizate ca apă potabilă pentru populaţie şi adăparea animalelor. Reţin atenţia şi apele sulfuroase, cu cea mai importantă ivire în cătunul Hrobi, care pot să-şi găsească utilizări doar pe plan local. Localnicii le folosesc pentru tratarea bolilor de stomac.
Nisipurile, nu întotdeauna de bună calitate, sunt folosite în gospodării, la tencuieli.
Argila se exploatează în câteva puncte şi este folosită la «unsul» caselor.
Apele subterane, freatice, sunt utilizate ca apă potabilă pentru populaţie şi adăparea animalelor. Reţin atenţia şi apele sulfuroase, cu cea mai importantă ivire în cătunul Hrobi, care pot să-şi găsească utilizări doar pe plan local. Localnicii le folosesc pentru tratarea bolilor de stomac.
CULTURA PALNTELOR
Condiţiile pedoclimatice îngăduie dezvoltarea acelor plante de cultură mai puţin pretenţioase.
Structura plantelor de cultură este dominată de cartoful de toamnă, a cărui producţie reuşeşte să acopere necesarul populaţiei, iar excedentele sunt desfinate furajării animalelor, cu deosebire porcinelor. Producţia medie este apreciată la 10.000-12.000 kg/hectar. Pomii fructiferi nu constituie un element specific în peisajul agricol al satelor din comuna İzvoareele Sucevei, nu există gospodărie care să nu aibă în preajmă măcar 4-5 meri sau pruni în preajmă.
FAUNA
Fauna, asemeni celorlalte elemente fizico-geografice, a avut o anume evoluţie. deloc uşor de descifrat. Lucrările de specialilate precizează că în sarmaţian era o faună de climă caldă. pentru că în cuaternar în funcţie de perioadele glaciare şi interglaciare, lumea animală să poarte amprenta condiţiilor climatice respective.
Teritoriul comunei Izvoarele Sucevei este populat de o lume animală bogată şi felurita. De-a lungul veacurilor, însă, ca urmare a exploatării nechibzuite, unele specii au dispărut. Se pare că ultimul exemplar de zimbru a fost vânat înspre obârşiile râului Moldova, la sfârşitul veacului al XlX-lea. Alte specii de animale sunt ameninţate cu dispariţia (râsul, cocoşul de munte).
Mobilitatea mare a faunei ne împiedică să inscriem lumea animală între limite stride. Cu toate acestea se observă o categorie importantă : fauna mamiferelor. Cuprinde numeroase specii. din rândul cărora reţin atenţia câteva: cerbul carpatin - o adevărată podoabă a muntelui. cel mai mare reprezentant al copitatelor din pădurile noastre. Masculul, denumit cerb sau taur, cântăreşte până la 350 kg, iar femelă (ciuta sau cerboaica) poate atinge 150 kg. Viţelul, la un an, cântăreşte 100 kg. Coarnele pe care le poartă cerbul alcătuiesc Capriorui şi căprioară coboară frecvent În apropierea gospodăriilor. Este cea mai importanta specie de vânat mare, greutatea sa medie fiind de 30 kg;
Teritoriul comunei Izvoarele Sucevei este populat de o lume animală bogată şi felurita. De-a lungul veacurilor, însă, ca urmare a exploatării nechibzuite, unele specii au dispărut. Se pare că ultimul exemplar de zimbru a fost vânat înspre obârşiile râului Moldova, la sfârşitul veacului al XlX-lea. Alte specii de animale sunt ameninţate cu dispariţia (râsul, cocoşul de munte).
Mobilitatea mare a faunei ne împiedică să inscriem lumea animală între limite stride. Cu toate acestea se observă o categorie importantă : fauna mamiferelor. Cuprinde numeroase specii. din rândul cărora reţin atenţia câteva: cerbul carpatin - o adevărată podoabă a muntelui. cel mai mare reprezentant al copitatelor din pădurile noastre. Masculul, denumit cerb sau taur, cântăreşte până la 350 kg, iar femelă (ciuta sau cerboaica) poate atinge 150 kg. Viţelul, la un an, cântăreşte 100 kg. Coarnele pe care le poartă cerbul alcătuiesc Capriorui şi căprioară coboară frecvent În apropierea gospodăriilor. Este cea mai importanta specie de vânat mare, greutatea sa medie fiind de 30 kg;