Economia

« Când priveşti munţii noştri cu păduri,fără să vrei te gândeşti la veşnicie, mii de oameni au privit, s-au bucurat de splendida lor înfăţişare. Aşa erau şi pe vremea întemeierii Ţării Moldovei, aşa erau când Traian a străbătut cu legiunile sale în inima Daciei, aşa erau când antecesorii noştri din epoca de piatră descopereau primele rudimente ale civilizaţiei... » C.C.Giurescu,1976 ).

Într-adevăr pădurea («aurul verde») este o mare avuţie a comunei Izvoarele Sucevei. Faptul că fondul forestier reprezintă 74,26 % din teritoriu, susţine afirmaţia de mai sus. Oamenii acestor locuri, ca de altfel din tot cuprinsul Obcinelor Bucovinei, şi-au derulat întreaga existenţă în dependenţa intimă cu pădurea. În primul rând, pădurea oferă material de construcţie (practic, tot ceea ce s-a construit s-a bazat pe lemn, inclusiv cuiele de prins draniţă). Apoi, pădurea oferă lemn de foc, sursă de hrană, cât şi o anume siguranţă. În plus, lemnul este şi o importantă sursă de venituri pentru populaţie.
Şi nu în ultimul rând, pădurea rămâne un factor moderator al climei, are rol de reglare a scurgerii râurilor şi opreşte eroziunea solurilor. Date fiind toate aceste aspecte, bătrânii satului manifestă respect deosebit faţă de pădure.
Pădurea din comuna İzvoarele Sucevei este gospodărită de Ocoalele Silvice din Brează, Cârlibaba, Brodina şi Fălcău, iar exploatarea pădurilor particulare se efecuează în regim silvic.
Structura fondului forestier este dominată net de molid, specie de mare valoare economică, bine aclimatizată în aceste locuri. Are talie înaltă (până la 50 m), se remarcă prin fibraţie paralelă, noduri relativ rare şi se prelucrează destul de uşor.
Vârsta molidului se poate aprecia după numărul de inele ale tulpinii, ştiind că fiecărui an îi corespunde un inel. Dacă distanţa dintre inele este mai mare înseamnă că arborele respectiv a vut un an bun, iar dacă distanţa dintre inele este mică, se înţelege că a avut un an mai puţin favorabil.
Structura fondului forestier este completată de brad (mai rar), pin (şi acesta în puţine exemplare), mesteacăn (care dezvoltă o mare putere calorică), frasin, paltin.
În partea de est a comunei İzvoarele Sucevei, în amestec cu răşinoasele, se dezvoltă fagul (la Brodina de Sus, Buc, Cununa)
A). Produsele secundare ale pădurii aduc venituri importante în bugetul populaţiei. Printre produsele pe care pădurea ni le pune la îndemână, amintim doar câteva:
Răşina

Recoltarea ei este o practică veche, iar prin prelucrarea ei industrială se obţin taninuri.Se recoltează din scurgerile naturale. Astăzi, această practică aproape că a dispărut.
İasca

Alături de amnar şi cremene, iasca era folosită la aprinderea focului în locuinţe.
Afinul

Fructele sale îşi găsesc utilizare la prepararea ceaiurilor, la tratarea bolilor de ochi, la obţinerea dulceţurilor şi compoturilor, precum şi la prepararea unei băuturi delicioase - afinata
Merişorul

Fructele sale, de culoare roşie, sunt utilizate cu precădere la prepararea sucurilor naturale, iar iarna, cu smântână, constituie un adevărat deliciu, mai ales pentru copii.

Zmeura şi fragul

Nu înseamnă cantităţi mari, pentru că de mulţi ani, în această arie geografică, pădurea n-a mai fost tăiată în parchete. Ori este ştiut faptul că zmeurul şi fragul găsesc condiţii optime de dezvoltare în parchete, în primii ani după tăierea pădurilor.
Zmeură şi fragul dau dulceţuri aromate şi siropuri de mare valoare.
Ciupercile

În rândul lor se detaşează hribul (Boletus edulis), care, în anii din urmă, a devenit o adevărată afacere pentru diferite firme din ţară.pe seama hribilor, localnicii, buni cunoscători ai muntelui, realizează venituri frumoase. Hribii (dar şi gălbiorii, şi ghebele, numite aici «pipinci» -recoltate în august-septembrie) se conservă uşor.Se usucă la soare sau se aşează în borcane, cu sare. Din hribi, gospodinele obţin deliciosa zacuscă.

AGRİCULTURA

CREŞTEREA ANIMALELOR
O condiţie esenţială în dezvoltarea zootehniei este baza furajeră. Baza furajeră cuprinde, în principal, flora spontană ( păşuni şi fâneţe ) şi, în secundar, trifoiul ( în cantităţi foarte mici ), cartoful ( cu deosebire,pentru porcine), napul, sfecla furajeră ( în cantităţi insuficiente ).Baza furajeră este completată de produse provenite din zona de podiş ( cereale ).
Păşunile

Principala sursă de hrană pentru animale pe timp de vară, cuprind în compoziţia lor o floră bogată, suculentă, cu mare putere de nutriţie.
În condiţiile în care păşunea este bine întreţinută şi solul îngrăşat corespunzător,producţia de masă verde poate atinge valori de 10.000 kg la hectar.
Fâneţele

Pentru că fânul constituie baza furajării animalelor pe timp de iarnă, acţiunii de recoltare şi conservaere a fânului i se acordă atenţie cuvenită şi implică un mare volum de muncă, întrucât munca în sine presupune mai multe operaţii: cositul, împrăştierea brazdelor, întoarcerea lor, uscarea, strângerea în căpiţe sau porşori şi, mai apoi, transportul lor ( fie cu mijloace hipo,fie « cu mâinile ») şi clăditul în clăi ( stoguri ).Alteori, fânul este depozitat în fânării (oboroace) sau în podurile largi ale grajdurilor. Această variantă asigură conservaerea mai bună a fânului.
Transportul şi împrăştiatul îngrăşământului organic ( a bălegarului de grajd ), distrugerea muşuroaielor, curăţarea păşunilor şi fâneţelor, împrejmuirea lor - implică forţe de muncă apreciabile. O zi de coasă înseamnă preţuri înalte, toate, presupun cheltuieli mari din partea proprietarilor.
De pe fâneţele bine întreţinute şi îngrăşate sistematic se obţine o a doua « coasă », « otava », furaj cu calităţi proteino-vitaminice deosebite, motiv pentru care este folosit mai ales în furajarea tineretului taurin şi a bovinelor gestante. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că acolo unde gospodăria a fost amplasată în mijlocul proprietăţii s-a asigurat o mai bună îngrijire şi exploatare a pajiştilor.
Culturile furajere completează baza furajeră. Ocupă suprafeţe extrem de restrânse şi participă, deci, într-o proporţie limitată la furajarea animalelor. Un loc important îl ocupă sfecla furajeră.

Napii

Cu toate că rezultatele centrului de experimentare Pojorâta indică producţii mari la hectar, sunt priviţi cu oarecare neîncredere.
Cartoful

Rămâne, deocamdată, cea mai importantă plantă de cultură, fiind folosit în alimentaţia omului şi în hrana animalelor. İnsular, mai ales pe ogoarele cultivate în anul anterior cu cartof, se însămânţează ovăzul, folosit în furajarea cabalinelor.

Efectivele de animale

Bovinele

Deţin ponderea cea mai importantă în cadrul şeptelului. Că zootehnia este o activitate foarte veche şi vitală pentru populaţie ne arată şi documentele : « cu toată situaţia apăsătoare a ţăranului, săracul tot mai avea până la 6 vite mari, de vreme ce cel înstărit avea în medie 16 vite mari ».
Ovinele

Rasa dominantă este cea « Ţurcană ». Este o rasă rezistentă la condiţiile mai aspre ale climei.
Cabalinele

Gradul mare de risipire a gospodăriilor, precum şi volumul apreciabil de muncă cer prezenţa calului în gospodărie.
Dintre rasele de cabaline, la loc de cinste se află calul huţul. Calul huţul este o rasă autohtonă veche creată în condiţii climatice relativ aspre şi în condiţii de relief accidentat.
Numele rasei este dat de locuitorii huţuli, băştinaşii acestor locuri.
Este tipul reprezentativ al calului de munte. Un cal rezistent, temperament vioi, iar când stăpânul i-o cere, liniştit şi atent dacă este obligat să treacă cu încărcătură pe potecă îngustă. « Înhămat trage o căruţă grea de lemne. Calul merge singur, fără frâu şi zăbăluţă, iar omul fără bici, în urma căruţei. În locurile grele şi periculoase, calul se opreşte şi aşteaptă ajutorul stăpânului » (călători străini, P.Kluk şi Vincenz Pol, după M.Radu, 1989, amanuscris).
Calul huţul are o adaptabilitate perfectă la munte, agilitate şi forţă de tracţiune impresionantă, precum şi cerinţe modeste faţă de hrană. Este un cal docil, până şi copiii îl pot înhăma şi porni la drum.
Patria calului huţul este Herghelia Lucina, situată la aproximativ 1200 m altitudine, la o distanţă de 7 km de satul Moldova Suliţa.

În vremurile mai vechi, prin Bucovina s-au perindat popoare mongole, huni, tătari. Şi calul huţul a rezultat din încrucişarea calului de tip tarpanic (calul slavilor, geţilor şi sciţilor) şi calul de tip prjwalski (calul tătarilor şi mongolilor). Acesete tipuri de cal au fost luate ca material de prăsilă atunci când, în 1956, s-a înfiinţat Herghelia Lucina.
Cum gospodăriile sunt situate la distanţe mari una faţă de alta şi faţă de căile de comunicaţie, legătura se realizează, cel mai adesea, prin mijlocirea calului. Practic, în gospodărie calul este nelipsit, legătura dintre om şi cal s-a sudat aşa de tare încât viaţa locuitorilor este de neonceput fără aceste necuvântătoare.
Porcinele - producţia de carne completează o parte din necesarul alimentar al familiei.
Păsările sunt în număr mare, la majoritatea locuitorilor.
Albinele. Albinăritul este o îndeletnicire eveche. « Era stabilit de legile ţării ca cineva să nu aibă mai mulţi stupi decât îngăduie locul ce-l stăpâneşte pentru ca mulţimea lor să nu aducă supărare vecinului » (R.İchim, 1988).
Flora meliferă, foarte bine dezvoltată, este reprezentată prin fondul forestier (pe seama căruia se obţine o miere de calitate) şi prin speciile de plante care alcătuiesc păşunile şi fâneţele. Cu toate acestea, apicultura se practică la scară redusă.. Dacă ne referim la produsele pe care albinele ni le pun la îndemână (mierea, lăptişorul de matcă, propolisul-adevărate medicamente naturale), la care se adaugă investiţii minime, credem că ar trebui ca albinăritului să i se acorde importanţă mai mare.
Adăposturile zootehnice sunt amplasate în imediata vecinătate a locuinţei şi în preajma sursei de apă. În totalitate, adăposturile zootehnice sunt construite din lemn. « Actualelnue grajduri pentru animale, în mod special cele destinate bovinelor, nu îndeplinesc practic decât funcţia de izolare faţă de mediul înconjurător, de adăpostire în faţa intemperiilor, curenţilor de aer şi temperaturilor coborâte » (R.Rey, 1979). Oarecum necorespunzător este şi modul de adăpare a animalelor pe timpul iernii (« la copcă »), lucru care înlesneşte contractarea unor boli ale aparatului respirator, cu apariţia de tulburări digestive, ducând uneori la avorturi spontane, tocmai datorită creşterii bruşte a animalului dintr-un mediu cald într-altul rece. (.R.Rey, 1979).
În concluzie, apreciem că:
- Agricultura din comuna İzvoarele Sucevei este de tip extensiv ;
- Mecanizarea lipseşte ;
- Produsele obţinute, prin valorificarea lor parţială pe piaţă, prin veniturile obţinute, nu asigură resursele financiare necesare investiţiilor, care să conducă la mecanizarea muncilor în zootehnie.